In urma cu ceva timp am avut ocazia sa vizitez un mic azil de batrani din comuna Fierbinti Judetul Ialomita. De cum am intrat pe poarta azilului aerul batranetii si al singuratatii a inceput sa ma infioare. Ajuns in curte linistea si curiozitatea batranilor ce te priveau tacuti te lasa rece. Singurii lor prieteni fiind doar porumbeii si pisicile din curte ce probabil au vazut zeci de batrani ajunsi prin acel azil. De cum paseseai in holul camerelor te loveai de o liniste sublima, iar din camerele acestora mai auzei cate un oftat sau un raset ratacit. In privirile batranilor puteai citi tristetea iar daca te imprieteneai cu ei aflai povesti triste de viata. Batrani uitati de familie, pacaliti si lasati fara case sau care pur si simplu au vrut sa mearga acolo de buna voie, cu totii avand in spate o poveste trista sau nu. Toate stand ascunse sub acelasi acoperis pe care zecile de porumbei il strajuiesc noapte de noapte. Singurele ce le alina suferinte si tristetea din suflet sunt asistentele ce au grija de ei si pisicile ce le tin de urat. Cu totii dandu-ti impresia ca sunt doar niste batrani uitati de lume ce isi asteapta cuminti moartea. Simplele plimbari prin micuta curte devenind pentru ei doar o banala iesire la aer... Ca simplu vizitator imaginea a fost una categoric trista si nu doresc nimanui sa ajunga asa. Chipurile batranilor surprinse in poze sunt de neuitat acestia ramanandu-mi pe retina si acum:
La noi in Romania, astfel de locuri sunt vazute prost, un fel de loc unde familia ori prietenii te abandoneaza fiindca nu le mai esti util, dar nu e chiar asa. Trebuie sa luam partea buna a lucrurilor. Batranii nu sunt singuri, mai schimba o vorba cu cineva, nu trebuie sa se ingrijeasca de facut mancare, spalat, sanatate etc. Presupun ca se fac si diverse activitati care sa-i scoata din rutina nimicitoare uneori. E bine ca nu sunt gasiti prapaditi in casa, ca sunt spalati, ingrijiti. Conceptia noastra e gresita. Da, sunt batrani si singuri. Da, nimeni nu mai are nevoie de ei. Dar viata e prea scurta pentru a le face pe toate bine. Nimeni nu e perfect. Asta e.
La noi in Romania, astfel de locuri sunt vazute prost, un fel de loc unde familia ori prietenii te abandoneaza fiindca nu le mai esti util, dar nu e chiar asa. Trebuie sa luam partea buna a lucrurilor. Batranii nu sunt singuri, mai schimba o vorba cu cineva, nu trebuie sa se ingrijeasca de facut mancare, spalat, sanatate etc. Presupun ca se fac si diverse activitati care sa-i scoata din rutina nimicitoare uneori. E bine ca nu sunt gasiti prapaditi in casa, ca sunt spalati, ingrijiti. Conceptia noastra e gresita. Da, sunt batrani si singuri. Da, nimeni nu mai are nevoie de ei. Dar viata e prea scurta pentru a le face pe toate bine. Nimeni nu e perfect. Asta e.
RăspundețiȘtergere