Comandantul Regimentului 2 Infanterie si seful garnizoanei Capitalei, colonelul Radu Golescu, primise ordin în ziua de 12 septembrie din partea Locotenentei Domnesti sa deplaseze în ziua urmatoare subunitatile în Dealul Spirii, pentru a participa la primirea unei coloane otomane formata din aproape 6.000 luptatori si comandata de Kerim Pasa, ce urma sa preia cazarma din acea zona. Însa lucrurile au luat cu totul alt curs. Printr-o coincidenta, în aceeasi zi de 13 septembrie, cu putin timp înaintea sosirii trupelor otomane avusese loc înmânarea noilor drapele ale Regimentului 2 infanterie. Solemnitatea a influentat moralul si devotamentul ostasilor, vointa de a apara demnitatea nationala.
Aceeasi stare de spirit îi caracteriza si pe ostasii Companiei de Pompieri comandati de capitanul Pavel Zaganescu; acestia voiau sa mearga cu totii la cazarma din Dealul Spirii, convinsi de iminenta unui conflict armat cu otomanii. Soldatii lasati pentru paza cazarmii au cerut comandantului lor: "Luati-ne si pe noi, nu ne lasati în cazarma, ca pe niste nevrednici, caci daca acolo, în Dealul Spirii, va fi vreun razboi, noi vrem sa murim cu fratii nostri."
Înclestarea propriu-zisa s-a declansat ca urmare a unei altercatii între un ofiter al companiei de Pompieri (sublocotenentul Dinca Balsan) si unul otoman; desi împresurati din toate partile de turci, pompierii s-au avântat cu curaj împotriva acestora, alternând focurile de arma cu lupta la baioneta si lovind fara crutare inamicul care, în pofida superioritatii numerice, a fost cuprins de panica. Otomanii au reusit sa puna în pozitie de tragere doua piese de artilerie si au deschis focul asupra pompierilor. Acestia au pornit împotriva tunurilor inamice si dupa o scurta lupta au capturat gurile de foc, pe care le-au întors împotriva dusmanului. Efectele au fost puternice: din rândurile otomanilor au cazut zeci de morti si raniti; numai ca, din cauza lipsei de munitie, în cele din urma tunurile au fost abandonate.
Înclestarea propriu-zisa s-a declansat ca urmare a unei altercatii între un ofiter al companiei de Pompieri (sublocotenentul Dinca Balsan) si unul otoman; desi împresurati din toate partile de turci, pompierii s-au avântat cu curaj împotriva acestora, alternând focurile de arma cu lupta la baioneta si lovind fara crutare inamicul care, în pofida superioritatii numerice, a fost cuprins de panica. Otomanii au reusit sa puna în pozitie de tragere doua piese de artilerie si au deschis focul asupra pompierilor. Acestia au pornit împotriva tunurilor inamice si dupa o scurta lupta au capturat gurile de foc, pe care le-au întors împotriva dusmanului. Efectele au fost puternice: din rândurile otomanilor au cazut zeci de morti si raniti; numai ca, din cauza lipsei de munitie, în cele din urma tunurile au fost abandonate.
Pompierii nu au încetat lupta decât atunci când Kerim-Pasa, vazând ca nu poate înfrânge rezistenta garnizoanei din Dealul Spirii, a trimis un ofiter care a propus încetarea focului, garantând în schimb "libera iesire din cazarma" - angajament care mai apoi nu a fost însa respectat de otomani. Pompierii au dovedit pe timpul luptei din Dealul Spirii vitejie, curaj si dibacie în rezolvarea situatiilor de lupta, capacitate de rezistenta si spirit de sacrificiu în inegala confruntare cu trupele otomane covârsitoare.
Primul Parlament al României, apreciind sacrificiul eroilor de la 13 septembrie, curajul si patriotismul pompierilor militari, acorda în anul 1860 participantilor la eroicul act pensii pe viata si prima medalie româneasca: PRO VIRTUTE MILITARI. Iar în 1863, când ostirea româna primea noile drapele, nu întâmplator domnitorul Alexandru Ioan Cuza alegea pentru aceasta festivitate data de 13 septembrie. În bogata carte a traditiilor de lupta ale pompierilor militari români s-au înscris si alte glorioase pagini: pe timpul Razboiului de Independenta, când ostasii pompieri constituiti în baterii de artilerie teritoriala sau în coloane de transport munitii au contribuit la recâstigarea suveranitatii României; în momentele de cumpana ale fauririi Statului national unitar român de la 1 Decembrie 1918 când, la retragerea armatei române în Moldova, corpul pompierilor a ramas în teritoriul vremelnic ocupat de inamic, îndeplinind în grele conditii misiunea de aparare a vietii oamenilor si bunurilor împotriva incendiilor; pe timpul celui de-al doilea Razboi mondial, companiile de pompieri au intervenit eroic pentru stingerea incendiilor declansate de bombardamentele inamice, atât în Valea Prahovei, cât si în Bucuresti sau alte localitati ale tarii.
Primul Parlament al României, apreciind sacrificiul eroilor de la 13 septembrie, curajul si patriotismul pompierilor militari, acorda în anul 1860 participantilor la eroicul act pensii pe viata si prima medalie româneasca: PRO VIRTUTE MILITARI. Iar în 1863, când ostirea româna primea noile drapele, nu întâmplator domnitorul Alexandru Ioan Cuza alegea pentru aceasta festivitate data de 13 septembrie. În bogata carte a traditiilor de lupta ale pompierilor militari români s-au înscris si alte glorioase pagini: pe timpul Razboiului de Independenta, când ostasii pompieri constituiti în baterii de artilerie teritoriala sau în coloane de transport munitii au contribuit la recâstigarea suveranitatii României; în momentele de cumpana ale fauririi Statului national unitar român de la 1 Decembrie 1918 când, la retragerea armatei române în Moldova, corpul pompierilor a ramas în teritoriul vremelnic ocupat de inamic, îndeplinind în grele conditii misiunea de aparare a vietii oamenilor si bunurilor împotriva incendiilor; pe timpul celui de-al doilea Razboi mondial, companiile de pompieri au intervenit eroic pentru stingerea incendiilor declansate de bombardamentele inamice, atât în Valea Prahovei, cât si în Bucuresti sau alte localitati ale tarii.
În confruntarea cu incendii devastatoare ori cu alte calamitati, pompierii au facut de multe ori dovada sacrificiului suprem, periclitându-si viata pentru a o apara pe cea a semenilor.
Joi 13 septembrie pompierii Ialomiteni din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta "Barbu Catargiu" Ialomita, au serbat ziua cu fast si la Slobozia. In cadrul acestei zile luptatorii cu focul si-au deschis portile tuturor vizitatorilor ce au dorit sa treaca pragul institutiei. Totodata acestia au executat o serie de exercitii demonstrative ce i-au lasat uimiti pe prichindeii prezenti. Senzatia unitatii a fost un copil de 4 ani imbracat in pompier. Ceremonia s-a incheiat cu ridicarea in grad a catorva dintre pompieri, dar si cu decorarea uneia dintre cele mai curajoase femei din cadrul unitatii cu medalia "Barbatie si credinta, clasa a III-a, cu insemne militare" din partea Presedintelui Romaniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu