Stiu ca nu am mai scris cam demult pe blog. Imi cer scuze pentru lipsa cu toata ca am facut in continuare poze. Nu va aburesc acum cu povesti si trec direct la subiect.
Aduc in discutie copilaria noastra versus copilaria actuala. Titlul cred ca reliefeaza destul de bine ceea ce vreau sa scriu...
In urma cu cateva seri, indreptandu-ma spre casa, in parcul de la catedrala in jur de ora 22 am dat peste un grup de copiii de nici 12 ani. Cinci baieti si o fata. Toate bune si frumoase pana cand i-am auzit in ce hal vorbeau. Nu pot cita felul in care vorbeau acei copii, mai ales fata care parea destul de educata. Am ramas putin socat cand i-am auzit si vazut cum se comportau. Stau si ma intreb oare parintii lor stiu ce odrasle au la usa si cum vorbesc? Stiu ca aici intervine si interesul parintilor in educatia copilului, interes care in ziua de azi parintii il au tot mai scazut, crezand ca un copil stie sa se educe si singur, dar si anturajul care il influenteaza pe copil intr-o foarte mare masura si asta pentru ca tot parintii nu ii verifica anturajul... Totusi, chiar asa? Acum stau si ma gandesc la copilaria pe care am avut-o eu si constat ca am avut o copilarie mult prea frumoasa fata de actuala generatie care, categoric, are copilaria distrusa de counter, fifa, facebook si chiar messenger. Nu pot uita cum ma trezeam in vacanta si in weekend de la 8 sa vad pokemon apoi ieseam afara si nu mai intram in casa pana seara, cum ne jucam "tara, tara vrem ostas", "de-a v-ati ascunselea" sau desenele pe care le urmaream cu mare entuziasm. "Tom & Jerry", "Timon si Pumba", "Mikey Mouse" samd. Raman socat de desenele animate care au aparut acum, de violenta din ele si de cum ii afecteaza pe copiii acest lucru. Trist dar adevarat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu