De cum părăseşti trotuarele cu pavele prăfuite din municipiu ai ocazia să te loveşti de un miraj ce tinde sa devină realitate, însă nu pentru mult timp. Mai exact, odată ce ai păşit spre zona industrială a oraşului şi te îndrepţi spre Amara, trotuarul proaspăt asfaltat (sau pista) umbrit de imenşii pomi de pe marginea şoselei parcă îţi fac cu ochiul să urci cu bicicleta pe el şi să pedalezi în voie fără a mai fi deranjat de maşini. Nu pentru mult timp… Asfaltul proaspăt şi încins de soare este despărţit fie de una din căile ferate, nemaifolosită acum, fie de intrările în diversele depozite sau fabrici, în unele locuri fiind chiar nevoit să te dai jos şi să iei bicicleta în cîrcă pentru că imensele borduri nu iţi permit sa traversezi prin acea zonă. Odată suit la loc pe şa, ai ghinionul să nu te mai bucuri aşa mult de presupusa pistă. Aceasta se termină brusc în dreptul fabricii de pîine. Acolo fiind pus in situatia de a coborî la loc pe şosea, unde fumul dens emanat de cuptoarele ce ard pîinea în zori te fac să mergi cît mai prudent posibil, nu cumva să dai peste un şofer chior care vede doar maşinile din faţă nu şi ce este pe marginea şoselei. Odată scăpat din fum şi mirosul insuportabil ai şansa să dai peste cîinii ce te aşteaptă cu drag la barieră. Scăpat şi de acest obstacol, stînjenit de maşinile ce te claxonează într-una pentru a le face lor loc, eşti nevoit să te zgîlţîi bine pe marginea şoselei acolo unde şanţurile imense formate de roţile tirurilor dea lungul timpului sunt infinite. Sper acum ca proiectul primarului nostru mult iubit, Stoica, sa continue… Astfel, îmi doresc ca pistele ce vor traversa lacul Amara să fie făcute pe sub apă pentru a nu mai fi deranjaţi de maşini sau alte obstacole.
sâmbătă, 13 octombrie 2012
Pistele de biciclişti in Slobozia… Sau nu prea…
De cum părăseşti trotuarele cu pavele prăfuite din municipiu ai ocazia să te loveşti de un miraj ce tinde sa devină realitate, însă nu pentru mult timp. Mai exact, odată ce ai păşit spre zona industrială a oraşului şi te îndrepţi spre Amara, trotuarul proaspăt asfaltat (sau pista) umbrit de imenşii pomi de pe marginea şoselei parcă îţi fac cu ochiul să urci cu bicicleta pe el şi să pedalezi în voie fără a mai fi deranjat de maşini. Nu pentru mult timp… Asfaltul proaspăt şi încins de soare este despărţit fie de una din căile ferate, nemaifolosită acum, fie de intrările în diversele depozite sau fabrici, în unele locuri fiind chiar nevoit să te dai jos şi să iei bicicleta în cîrcă pentru că imensele borduri nu iţi permit sa traversezi prin acea zonă. Odată suit la loc pe şa, ai ghinionul să nu te mai bucuri aşa mult de presupusa pistă. Aceasta se termină brusc în dreptul fabricii de pîine. Acolo fiind pus in situatia de a coborî la loc pe şosea, unde fumul dens emanat de cuptoarele ce ard pîinea în zori te fac să mergi cît mai prudent posibil, nu cumva să dai peste un şofer chior care vede doar maşinile din faţă nu şi ce este pe marginea şoselei. Odată scăpat din fum şi mirosul insuportabil ai şansa să dai peste cîinii ce te aşteaptă cu drag la barieră. Scăpat şi de acest obstacol, stînjenit de maşinile ce te claxonează într-una pentru a le face lor loc, eşti nevoit să te zgîlţîi bine pe marginea şoselei acolo unde şanţurile imense formate de roţile tirurilor dea lungul timpului sunt infinite. Sper acum ca proiectul primarului nostru mult iubit, Stoica, sa continue… Astfel, îmi doresc ca pistele ce vor traversa lacul Amara să fie făcute pe sub apă pentru a nu mai fi deranjaţi de maşini sau alte obstacole.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu