luni, 28 noiembrie 2011

Biserica de la Ivanesti, locul in care Dumnezeu nu are casa!

   La doar 15  km de Slobozia se afla satul Ivanesti, sat parca uitat de lume  ce ascunde o adevarata poveste. De cum ajungi pe dealurile de la intrarea din localitate poti zarii o biserica fara turla ce sta sa se darame pe zi ce trece. Biserica cu o  poveste rupta parca din filmele de groaza. Construita in anul 1848 de catre unul din boierii satului cu piatra adusa din Dobrogea, aceasta  a reusit sa bage spaima in locuitorii satului Ivanesti si sa fie denumita "Biserica porumbeilor salbatici".

Pe malul drept  al raului Ialomita la circa 500 m de sat, se afla biserica ":Sf. Cuv. Parascheva". Odata ajuns acolo poti crede ca te-ai ratacit si ai ajuns intr-un loc uitat de lume,  in mijlocul campului unde in picioare a mai ramas  doar biserica. De cum ajungi in Ivanesti, satenii te privesc cu o oarecare reticenta si incearca sa afle ce cauti in satul lor. Spunandu-le ca esti interesat de biserica monument din sat acestia incearca sa te descoasa pentru a afla daca nu cumva esti "satanist". Insa, dupa ce discuti cu ei reusesti sa aflii mai multe despre biserica, chiar daca la inceput se sfiesc sa iti povesteasca.
Pentru a ajunge la vechiul locas de cult  trebuie sa cobori incet si cu rabdare dealurile abrupte.  Ne imprietenim cu Zinca Mocanu care se ofera sa ne duca la biserica si sa ne povesteasca  mai multe. Coboram incet alaturi de ea  pe cararile inguste si pline de praf. Biserica care pana acum 14 ani aduna toti oamenii din sat a ramas acum doar o ruina  in care convietuiesc  porumbeii salbatici. Casele si padurea stufoasa din lunca ce inconjurau cu ani in urma  biserica au disparut, lafel si clopotul ce vestea cele mai importante evenimente din sat, sarbatorile, grindina, nuntile si botezurile dar si moarte. Locul din lunca ce  era plin de viata si activitate,  aparat de dealuri ca o fortareata nu mai este decat un camp. "Vatra satului aici era" spune  Zinca Mocanu, "de frica inundatiilor satenii s-au mutat pe deal". Ultimul care a plecat de acolo a fost Gheorghe Nuca care "a ramas sa isi pazeasca livada pana intr-o zi cand nu a mai rabdat de singuratate si a plecat direct la Dumnezeu" mai spune ghidul nostru. In lipsa oamenilor, timpul a reusit sa stearga tot ce satenii au lasat in urma. Acum locul in care rasareau case si era activitate zi de zi nu mai este decat un camp, un izlaz comunal bun pentru animalele din sat. Un lacat mare  tine usa bisericii. Printre ferestrele ce stau se cada  poti zarii sfintii pictati demult ce privesc spre cer prin  crapaturile de pe acoperis. Chiar daca biserica este declarata monument national, nimeni nu a mai intretinut-o ajungand acum doar o ruina. Cu o mica retinere ghidul nostru ne povesteste despre mitul care umbla si acum printre localnicii din Ivanesti, mit ce  a reusit sa ii indeparteze tot mai mult de biserica dar sa atraga vanatorii de fantome sau "satanisti" cum sunt catalogati de sateni. In cel de-al doilea razboi mondial  un grup de soldati  nemti in fuga lor de inamicii rusi s-au ascuns in biserica...  In zadar s-au rugat acestia sa scape insa rugaciunile nu le-au fost ascultate, ei fiind prinsi de catre inamici si masacrati pe malul raului de fata cu toti locuitorii din Ivanesti. Se spune ca sufletele  soldatilor nemti mai bantuie inca biserica parasita. Aceasta poveste a reusit sa  atraga destui "vanatori de fantome"...  Nu de putine ori,  locuitorii au chemat politia aici pentru a-i izgonii pe asa zisii "satanisti". Insasi ghidul nostru ne spune ca a fost intrebat de persoane dubioase despre spiritele din biserica. "Erau imbracati in negru si erau destul de dubiosi" spune aceasta. Incercarile oamenilor din Ivanesti de a repune pe picioare  biserica au fost in zadar... La ultima incercare, dupa nici cateva zile, peretii au crapat lasandu-se intr-o parte. Apoi, un vant puternic a luat acoperisul. Ivanestii au renuntat la  incercarile de rabilitare si asa au stat cativa ani fara biserica.
Acum satenii din Ivanesti au reusit sa isi construiasca la intrarea in sat o noua biserica, uitand total de cea veche si lasand-o in paragina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu