O noua incercare, videographya.

 

     Am pornit pe un nou drum. Un drum nu foarte cunoscut care cere multă răbdare, pasiune şi imaginaţie. Mai exact videography. Un nou domeniu intrat nu foarte de curând la noi in ţară. Ce înseamnă videography? Videography este o noţiune încă nouă, la nivelul anului 2010, este un termen încă puţin cunoscut şi rar folosit doar de către cunoscători.. Ce este un videograf ? Videograf este un cuvânt cu multiple conotaţii. Este omul care nu lasă camera pe automat. O setează atent şi controlează manual toţi paramentrii în funcţie de rezultatul dorit. Construieşte imaginea, realizează descrierea evenimentului şi a contextului, surprinde şi personalizează ambianţa, redă cu acurateţe emoţii, trăiri, sentimente, atitudini, abstractizează. La montaj, videograful intervine cu pricepere asupra conţinutului filmării adăugând cu pricepere efecte strict unde e cazul, rafinând conţinutul. Rezultatul activităţii unui videograf este un film deosebit, rafinat, o ecranizare de înaltă calitate artistică şi tehnică a evenimentelor, a trăirilor şi emoţiilor generate de eveniment.
        Am avut ocazia să colaborez cu Muzeul Judeţean de Istorie şi cu Dorin Nitu Videography şi să realizez un mic film de prezentare despre municipiul Slobozia. Filmul are un real succes pe pagina de facebook (căreia vă invit să-i daţi like)  la doar câteva ore după lansare, acesta ajungând la ora actuala la un număr de 8.000 de vizualizari şi 150 de like-uri. Pe lângă acest proiect, tot în această primavară, am realizat şi un spot publicitar cu care am participat la un concurs anticorupţie intitulat "Plăteşte zero pentru ce ţi se cuvine", film cu care am reuşit câştigarea premiului special. Nu vă mai aburesc cu prea multe, vă las să vizionaţi cele doua filmuleţe şi promit că voi reveni şi cu alte proiecte mult mai interesante.

Salvatorii din elicopterul rosu!

De fiecare data cand eram mic si vedeam ca in oras aterizeaza un elicopter, ma intrebam, oare unde aterizeaza?  De ce aterizeaza? Cum arata? Dupa o perioada de timp am aflat ce este de fapt cu acel elicopter si de ce ateriza. Ei bine, era vorba despre elicopterul SMURD, sau mai bine zis, ESA (echipaj de salvare aeriana). De ce ESA? Cine sunt ei si ce fac? Echipajul de salvare aeriana, pe scurt ESA, este o "ambulanta aeriana". Acest serviciu a luat nastere din necesitatea salvarii pacientilor aflati in stare critica, care au nevoie de o interventie rapida si de inalta competenta. Din acest serviciu fac parte medicii SMURD, primele interventii de acest tip incepand chiar din anul 1997. Din 2004, in cooperare cu Ministerul Administratiei si Internelor, SMURD asigura interventia pe plan national cu doua elicoptere amplasate la Bucuresti si  Targu-Mures. Pentru misiunile de salvare aero-medicale, acestia folosesc  elicopterul usor multifunctional, Eurocopter EC 135P2, aflat in dotarea Unitatii Speciale de Aviatie a Ministerului Internelor si Reformei Administrative. Elicopterul usor multifunctional, Eurocopter EC 135P2 _, a intrat in dotarea Unitatii Speciale de Aviatie a Ministerului Internelor si Reformei Administrative in luna februarie a anului 2004 si poate executa orice tip de misiuni solicitate. Acesta are in dotare diverse aparate, menita sa ii ajute pe piloti in desfasurarea misiunilor mult mai usor, dar si o seria de aparate de terapie intensiva, pentru a-i ajuta pe medicii SMURD sa stabilizeze pacientul si sa-l mentina in viata. Printre ele numarandu-se: 

FLIR - sistem de detectare, normala si in infrarosu, si transmitere in timp real a imaginilor 
NVG - sistem/ochelari de vedere pe timp de noapte 
SUNLIGHT - proiector pentru misiuni de cautare-salvare pe timp de noapte 
GIGAFOANE - pentru adresare publica 
ECHIPAMENTE MEDICALE – defibrilator cardiac portabil, monitor, aparat pentru ventilatie si aspiratie, sonda endotraheala, targa echipament traumatisme, masca si tub de oxigen.

Unde intervin ei? Medicii de pe acest elicopter intervin in cazurile de urgenta, acolo unde este necesara o interventie rapida si de inalta calitate pentru stabilizarea unui pacient si transprortarea lui la un spital de specialitate cat mai rapid. De regula dintr-un echipaj ESA fac parte 4 persoane:  un medic, care a absolvit cursuri în acordarea asistentei medicale de urgenta. Un asistent medical, cu pregatire in acordarea asistentei medicale de urgenta. Un pilot şi un copilot. De ce ingeri salvatori? Pentru ca de fiecare data apar din cer si reusesc sa stabilizeze pacientul. In decursul unui an de zile, am surprins mai multe interventii ale acestora, astfel mi-am permis sa fac o mica selectie mai jos.

 

Un fleac, ati omorat mortu`!...

 Poate ca voi fi criticat pentru aceasta postare dar sincer nu ma mai pot abtine. Cred ca toata lumea cunoastea tipicul femeii de la cratita, care, atunci cand moare cineva pe strada n-are ce face si iese la coltul strazii cu celalte "colege de breasla" si incep barfa: "Uite cutareasca cum e imbracata", "A da uite x nu plange y rade" sau si mai rau "Uite mortu` cum e imbracat si cum arata"... Cam asa s-a intamplat si duminica la inmormantarea maestrului Sergiu Nicolaescu, Dumnezeu sa-l ierte. Cum era de asteptat, la locul in care era depus trupul neinsufletit, s-au adunat toti pierde-vara si desigur toate televiziunile. Odata scos sicriul a inceput balamucul. Un amalgan de huiduieli ratacite printre aplauze. Nemultumirile au inceput sa curga, ca era sicriul acoperit, ca nevasta lui era imbracata in alb, ca nu stiu ce. Odata ajunsi la crematoriu a inceput adevarata isterie. Huiduielile si reprosurile au curs val, una plangea "vai nu merita asa soarta trebuia ingropat frumos", altu` huiduia de zor si striga "rusine, rusine"...  Am ramas absolut uimit sa vad asa caractere. Cine sunt oamenii aia sa ii dicteze familiei ce sa faca? Atata timp cat asta a fost dorinta lui cat de incuiat la minte sa fi sa spui ca nu merita asta? Oameni spalati cu adevarat pe creier. Acum stau si ma intreb, oare cum va fi la moartea regelui?... Imediat dupa, a inceput marea nesimtire a televiziunilor. Toti se bat inca pe interviuri inedite, informatii fara noima, viata si averea lui, copilul nelegitim spanzurat prin Spania s.a.m.d... Mi-e lehamite de ce am ajuns sa vad. Nu vad care este problema oamenilor, dar mai ales a televiziunilor, cu deciziile pe care le-a luat familia si cu dorintele maestrului.
In concluzie: NU VA MAI UITATI LA TELEVIZOR, PROSTESTE!

Doi ani prin vizorul camerei de forografiat...

Cu  o mica intarziere vin si scriu in sfarsit pe blog. Ei bine acum cateva zile am implinit doi anisori (putin ce-i drept) de cand vad viata prin vizorul camerei de fotografiat. Au fost doi ani in care am avut ce invata si de la cine. Ii multumesc Marcellei Dragan, cea care a avut rabdarea de a  ma invata tainele fotografiei. Cum se spune, meseria se fura nu se invata, astfel pe parcurs am incercat sa deprind si singur din  secretele meseriei. Am avut ocazia sa incerc tot felul de genuri de fotografie, insa, una singura mi-a ramas in sange si imi place enorm.  Mai exact fotografia de presa. Curand voi implini un an si in aceasta breasla. Meseria este bratara de aur si sincer nu as  renunta la ea pentru nimic. Prin intermediul ei am avut ocazia sa cunosc oameni, sa vad locuri, sa surprind momente (triste, vesele). A fost greu sa ajung aici dar am reusit si a meritat. Pe langa aceasta m-am apucat si de fotografia de eveniment (nunti, botezuri etc).  Un gen de fotografie la fel de frumos insa putin mai greu,  am fost partas la zeci de momente de neuitat si am reusit sa bucur oamenii  cu instantaneele surprinse de camera foto. Au fost doi ani frumosi in care am trecut prin atatea, succese, esecuri, vise implinite sau dezamagiri. Cu toate ca mi se spune mereu ca am "talent" eu sincer nu consider asta, o fac din pasiune si din dragoste pentru fotografie. O fotografie face cat o mie de cuvinte. Astfel, consider ca este mult mai frumos sa surprinzi acel moment cu o poza, cu ajutorul acesteia aducandu-ti mult mai usor aminte de acea clipa si putand sa o porti cu tine mereu. Le multumesc tuturor celor care in toti acesti ani mi-au urmarit si apreciat munca. Sper ca 2013 sa fie un an si mai frumos si sa va placa ceea ce fac in continuare.Pe sfarsit o ofer cateva din cele mai bune (zic eu) poze din anul 2012:

Pistele de biciclişti in Slobozia… Sau nu prea…

  În urmă cu aproximativ un an viceprimarul de pe atunci (actualul primar Stoica) promitea cu surle si trambiţe la un post tv local realizarea a aproximativ 10 km de piste pentru biciclete de la ieşirea din oraş pînă în staţiunea Amara. Vremea a trecut iar proiectul a intrat la apă, sau nu prea, cel puţin nu s-a mai auzit de el.


   De cum părăseşti trotuarele cu pavele prăfuite din municipiu ai ocazia să te loveşti de un miraj ce tinde sa devină realitate, însă nu pentru mult timp. Mai exact, odată ce ai păşit spre zona industrială a oraşului şi te îndrepţi spre Amara, trotuarul proaspăt asfaltat (sau pista) umbrit de imenşii pomi de pe marginea şoselei parcă îţi fac cu ochiul să urci cu bicicleta pe el şi să pedalezi în voie fără a mai fi deranjat de maşini. Nu pentru mult timp… Asfaltul proaspăt şi încins de soare este despărţit fie de una din căile ferate, nemaifolosită acum, fie de intrările în diversele depozite sau fabrici, în unele locuri fiind chiar nevoit să te dai jos şi să iei bicicleta în cîrcă pentru că imensele borduri nu iţi permit sa traversezi prin acea zonă. Odată  suit la loc pe şa, ai ghinionul să nu te mai bucuri aşa mult de presupusa pistă. Aceasta se termină brusc în dreptul fabricii de pîine. Acolo fiind pus in situatia de a  coborî la loc  pe şosea, unde fumul dens emanat de cuptoarele ce ard pîinea în zori te fac să mergi cît mai prudent posibil, nu cumva să dai peste un şofer chior care vede doar  maşinile din faţă nu şi ce este pe marginea şoselei. Odată scăpat din fum şi mirosul insuportabil ai şansa să dai peste cîinii ce te aşteaptă cu drag la barieră. Scăpat şi de acest obstacol, stînjenit de maşinile ce te claxonează într-una pentru a le face lor loc, eşti nevoit să te zgîlţîi bine pe marginea şoselei acolo unde şanţurile imense formate de roţile tirurilor dea lungul timpului sunt infinite. Sper acum ca proiectul primarului nostru mult iubit, Stoica, sa continue… Astfel, îmi doresc ca pistele ce vor traversa lacul Amara să fie făcute pe sub apă pentru a nu mai fi deranjaţi de maşini sau alte  obstacole.